Inmatricularea autovehiculelor si remorcilor

Art. 23. – (1) Vehiculele fabricate în tara sau, dupa caz, importate, care, prin constructie, pot circula cu o viteza mai mare de 6 km/h, trebuie sa fie omologate pentru a circula pe drumurile publice.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) categoriile de vehicule stabilite de autoritatea competenta.
Art. 24. – Se înmatriculeaza numai autovehiculele si remorcile omologate, potrivit legii, de catre Regia Autonoma “Registrul Auto Român”.
Art. 25. – Omologarea pentru circulatie atesta ca autovehiculul, remorca sau tramvaiul corespunde normelor tehnice de securitate a traficului si de protectie a mediului înconjurator, prevazute de lege, precum si destinatiei acestora.
Art. 26. – (1) In urma omologarii pentru circulatie a autovehiculului sau remorcii, detinatorului i se elibereaza cartea de identitate a vehiculului.
(2) Caracteristicile constructive sau de folosinta ale vehiculului omologat pentru circulatie nu pot fi modificate decât în conditiile prevazute de lege.
Art. 27. – (1) Autovehiculele si remorcile pot fi certificate din punct de vedere al autenticitatii de catre Regia Autonoma “Registrul Auto Român”, care elibereaza în acest sens certificate de autenticitate.
(2) Certificarea autenticitatii unui vehicul atesta ca acesta nu prezinta modificari ale elementelor de identificare atribuite de constructor si ca documentele vehiculului eliberate de autoritatile straine sunt autentice. Optional, certificarea pentru autenticitate poate atesta si faptul ca vehiculul nu este reclamat ca fiind furat în tara sau strainatate, la data solicitarii, potrivit bazelor de date la care Regia Autonoma “Registrul Auto Român” are acces.
Art. 28. – (1) Autovehiculul sau remorca ce nu pot fi identificate din cauza lipsei, alterarii sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau stantate de constructor ori autovehiculul sau remorca asamblate din piese ce nu pot fi identificate sau cele pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor detinatori ori proprietari succesivi nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulatia pe drumurile publice. Se excepteaza autovehiculul si remorca pentru care politia poate stabili provenienta legala a acestuia.
(2) Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei împreuna cu Ministerul de Interne stabilesc, pe baza de protocol, categoriile de vehicule pentru care este obligatorie certificarea autenticitatii, înainte de înmatriculare, precum si extinderea sau restrângerea acestor categorii.
(3) Autovehiculele si remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în strainatate si date în urmarire de Inspectoratul General al Politiei Române nu se înmatriculeaza.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) autovehiculele si remorcile pentru care organul de urmarire penala a emis o dispozitie prin care se permite înmatricularea pâna la finalizarea cercetarilor, caz în care în certificatul de înmatriculare si în cartea de identitate a vehiculului se înscrie mentiunea “Autovehicul declarat furat din (tara) la data de É .”.
(5) Circulatia vehiculelor prevazute la alin. (4) este permisa doar pe teritoriul României.
Art. 29. – Autoritatea competenta pentru înmatricularea si radierea autovehiculelor si remorcilor este Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei din Ministerul de Interne, prin structurile teritoriale de specialitate.
Art. 30. – (1) Autovehiculul si remorca se înmatriculeaza, permanent, temporar sau pentru probe, la autoritatea competenta în raza careia proprietarul îsi are domiciliul sau sediul, pentru persoanele române, ori resedinta sau domiciliul în cazul cetatenilor straini.
(2) La cererea persoanei juridice, autovehiculul sau remorca se poate înmatricula la autoritatea competenta în raza careia persoana juridica are reprezentante, filiale, sucursale, puncte de lucru ori unitati subordonate.
(3) Autovehiculele apartinând Ministerului Apararii Nationale sau Ministerului de Interne, înregistrate în system propriu, pot fi înmatriculate si la autoritatea competenta.
Art. 31. – (1) Persoana care detine autovehicule sau remorci înmatriculate în alte state si are sau îsi stabileste domiciliul ori resedinta în România este obligata sa le înmatriculeze în termen de 90 de zile de la data intrarii în tara a acestora sau de la data stabilirii domiciliului ori resedintei proprietarului în România.
(2) Orice vehicul înmatriculat în strainatate care nu este în proprietatea unei persoane cu domiciliul, resedinta sau sediul în România, dar se afla în folosinta cu orice titlu a unei astfel de persoane, poate circula în România o singura perioada de maximum 120 de zile de la intrarea în tara.
(3) In cazul nerespectarii dispozitiilor de la alin. (1) si (2), dupa expirarea termenelor, pe lânga sanctiunea contraventionala, politia va retine certificatul si placutele cu numerele de înmatriculare straine, care vor fi remise autoritatilor emitente.
Art. 32. – La înmatriculare, autovehiculului sau remorcii i se atribuie placute cu un singur numar de înmatriculare, cu exceptia cazurilor autorizate de Ministerul de Interne.
Art. 33. – (1) Inmatricularea autovehiculului si a remorcii se face pe baza urmatoarelor documente:
a) cererea solicitantului, care cuprinde si declaratia acestuia, pe proprie raspundere, cu privire la modul de intrare în proprietatea sa a vehiculului;
b) fisa de înmatriculare, semnata, dupa caz, de actualul si de fostul proprietar, cu vizele care atesta plata taxei pentru mijloacele mecanice de transport;
c) cartea de identitate a vehiculului, prevazuta cu elementele de secretizare aplicate de Regia Autonoma “Registrul Auto Român”, în original si în copie;
d) actul de proprietate al autovehiculului sau remorcii, în original si în copie;
e) actul de identitate al solicitantului, în original si în copie;
f) dovada de efectuare a inspectiei tehnice periodice, în termenul de valabilitate, cu exceptia autovehiculelor noi, la prima înmatriculare;
g) copia documentului de asigurare pentru cazuri de raspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României;
h) dovada de efectuare a formalitatilor vamale de import definitiv (pentru înmatricularea permanenta) sau temporar (pentru înmatricularea temporara), în cazul autovehiculelor si al remorcilor dobândite din strainatate;
i) dovada de plata a taxei de înmatriculare;
j) dovada de plata a contravalorii certificatului de înmatriculare;
k) dovada de plata a contravalorii placutelor cu numere de înmatriculare;
l) dovada de identificare a vehiculului, eliberata de Regia Autonoma “Registrul Auto Român”, cu exceptia vehiculelor aflate la prima înmatriculare, sau certificatul de autenticitate al vehiculului, dupa caz.
(2) Documentele originale prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se restituie pe loc, dupa confruntarea cu copiile acestora.
(3) In cazul autovehiculului si remorcii de provenienta straina care nu sunt comercializate de agenti economici autorizati si care se înmatriculeaza pentru prima data în România, se solicita, pe lânga documentele prevazute la alin. (1), documentele de înmatriculare eliberate de autoritatile straine, în original. In cazul existentei unor indicii cu privire la falsificarea sau contrafacerea acestor acte, se vor efectua verificari prin structurile specializate ale politiei, timp în care solicitantului i se pot atribui succesiv mai multe autorizatii provizorii de circulatie.
(4) Persoana juridica care solicita înmatricularea trebuie sa depuna, pe lânga documentele prevazute la alin. (1), si acte care sa ateste dobândirea personalitatii juridice, denumirea, sediul si reprezentantul legal.
Art. 34. – Autovehiculele si remorcile apartinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane straine cu statut diplomatic, care îsi desfasoara activitatea în România, se înmatriculeaza, la cererea celor interesati, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe, pe baza acelorasi documente prevazute la art. 33, cu exceptia taxei de înmatriculare si a dovezii de plata a taxei asupra mijloacelor mecanice de transport daca, pe baza de reciprocitate, se acorda scutiri pentru acestea.
Art. 35. – (1) Se înmatriculeaza temporar autovehiculele si remorcile care:
a) urmeaza sa fie scoase definitiv din România;
b) sunt importate în regim temporar, potrivit legii;
c) sunt de provenienta straina, comercializate în România în sistem leasing.
(2) Pentru cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), înmatricularea temporara se efectueaza pentru o perioada ce nu poate depasi termenul de valabilitate al asigurarii internationale (cartea verde), iar pentru cazurile prevazute la alin. (1) lit. b), perioada de înmatriculare temporara nu poate depasi sfârsitul anului în curs, daca solicitarea a fost facuta în primele 9 luni ale anului respectiv, ori sfârsitul anului urmator, daca solicitarea a fost facuta în ultimele 3 luni ale anului în curs.
(3) Pentru autovehiculele si remorcile care se introduc în România printr-o operatiune de leasing extern sau pentru cele prevazute la alin. (1) lit. c), durata de înmatriculare temporara se atribuie pâna la expirarea contractului de leasing, fara a se depasi termenul limita stabilit pentru importul temporar.
Art. 36. – Pentru fiecare autovehicul sau remorca înmatriculata se elibereaza un certificat de înmatriculare. Forma si continutul acestuia se stabilesc de catre autoritatea competenta.
Art. 37. – In cazul schimbarii oricaror date referitoare la proprietar ori la vehicul, înscrise în certificatul de înmatriculare, titularul acestuia este obligat sa solicite autoritatii emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit aceasta modificare.
Art. 38. – (1) Autoritatea competenta autorizeaza provizoriu circulatia autovehiculelor si a remorcilor neînmatriculate, pentru o perioada de cel mult 30 de zile, în vederea efectuarii formalitatilor premergatoare înmatricularii. In cazuri bine întemeiate, se pot atribui succesiv mai multe astfel de autorizatii pentru acelasi vehicul.
(2) Autorizatia provizorie de circulatie da dreptul titularului acesteia de a circula numai pe teritoriul României.
Art. 39. – (1) Autoritatea competenta înmatriculeaza pentru probe autovehicule si remorci:
a) care efectueaza probe în vederea omologarii, precum si a autosasiurilor care efectueaza deplasari de la unitatile constructoare la cele care le caroseaza, la solicitarea persoanelor juridice care au ca obiect de activitate fabricarea, asamblarea, carosarea sau încercarea autovehiculelor sau a remorcilor;
b) care se comercializeaza, în vederea probelor solicitate de clienti, la cererea persoanelor juridice care detin spatiu special amenajat pentru expunerea vehiculelor si au un volum mediu de vânzari de cel putin 5 autovehicule sau remorci într-un interval de o luna.
(2) Certificatele de înmatriculare pentru probe sunt valabile cel mult un an de la data eliberarii.
(3) Autovehiculele care participa la concursuri automobilistice pe teritoriul României pot fi autorizate provizoriu pentru circulatie, pe o perioada de cel mult 30 de zile si numai pe traseele mentionate în autorizatie.
(4) Se interzic transportul comercial de bunuri si persoane cu autovehicule si remorci care circula în baza înmatricularii pentru probe, folosirea acestor certificate pentru autovehicule si remorci de provenienta straina pentru care nu au fost efectuate formalitatile vamale în România, precum si circulatia vehiculelor prevazute la alin. 1 lit. b), în afara judetului sau a municipiului Bucuresti, în raza caruia îsi are sediul titularul certificatului de înmatriculare pentru probe.
Art. 40. – Se interzice circulatia pe drum a autovehiculelor sau remorcilor daca:
a) termenul prevazut pentru înmatricularea provizorie, pentru probe sau temporara a expirat;
b) dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare retinut potrivit legii este fara drept de circulatie sau cu durata dreptului de circulatie expirata.